“Din piscuri, unde regine-s furtuna şi cremenea,
Din codrii cu feciorelnice poieni,
V-aţi înalţat năprasnici şi aspri asemenea uraganului.

Adânc în morminte străbunii se zbat şi ne cheama,
N-au linişte morţii acestui popor
Chemarea dreptăţii răsuna din tulnic de arama
Şi-o poartă şi codrii în freamătul lor.

Uniţi cu toţi acei ce vor să moară-n libertate,
Cu toţii vom porni,
În duşman vom lovi
Vom frânge-n zbor
Robia lor,
Când neamu-ntreg se va trezi
din somnul cel de moarte.
Carpatini făgărăşeni, veniţi
Loviţi
În cei ce au distrus şi pângăresc
Altar şi neamul romanesc.

Păgânii adus-au robia şi jaful în Ţară,
Ne luară avutul şi graiul curat
Noi fost-am şi liberi la noi şi-nafară
Ei ce-am avut mai sfânt au sugrumat.

Părinţii şi fraţii ne zac azi în lanţuri amare,
În urma lor sate rămas-au pustii
Ne-au fost pângărite străbunele noastre altare,
Noi nu ştim cei duşi de sunt morţi sau sunt viï.”

Imnul Carpatinilor Fagaraseni de Nicolae Mazilu